În luna martie 2023, la Casa Avramide din str. Progresului, nr.32, publicul poate viziona ”Vas”, obiect din cupru, realizat la într-un atelier iranian, în secolul al XIX-lea(?).”
Lucrarea face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și este expusă în cadrul expoziției temporare ”Vase de foc”.
Lucrarea face parte din colecția de sculptură a Muzeului de Artă Tulcea și poate fi vizionată, în cadrul expoziției permanente, în perioada 1 – 31 martie 2023.
”Teodor Hrib s-a născut pe 1 ianuarie 1946 în comuna Arbore din judeţul Suceava. Încă din timpul liceului a reacţionat împotriva regimului comunist prin declaraţii publice şi desene dure. Fiind considerat ‘individ antisocial şi periculos pentru societate’, a fost anchetat şi timp de 30 de ani, în permanenţă urmărit şi persecutat.
Începând cu anul 1985, fiind considerat unul dintre cei mai buni gravori din România, Teodor Hrib a coordonat atelierul de gravură şi galeria PODUL din Bucureşti, str. Speranţei, nr. 15. Pe uşa studioului, în spiritul convingerilor sale, artistul a aşezat o fotografie a liderului polonez Lech Walesa. În acest loc, Teodor Hrib realizează pe lângă experimentele grafice, întâlniri, discuţii şi prelegeri, evenimente atipice pentru arta contemporană românească în acel moment. În 2004, atelierul şi galeria au fost devastate. Marcat, Teodor Hrib a părăsit total gravura şi a ales să lucreze cu ‘o artă mai apropiată de viaţa reală’, după cum declara el însuşi. Sculpturile sale de tip instalaţie, alegorii, oameni-roboţi, mecanisme absurde, cu circuite integrate şi motoare zgomotoase fac subiectul unei estetici a libertăţii negăsite. Aceşti hibrizi de pictură, sculptură şi asamblaj, construiţi din obiecte decartate sunt efectul lui Teodor Hrib pentru a explica mai lucid şi mai direct contemporaneitatea.”
Ce spun organizatorii:
” Acest eveniment încununează activitatea artistei din ultimii ani de creație.
Expoziția va fi deschisă în spațiul de la demisolul Casei Avramide și va putea fi vizitată în perioada 3 – 17 martie 2023.
Mioara Mitu:
Data și locul nașterii: 12 iulie 1961, Comuna Luncavița, Județul Tulcea
Studii:
2016-2018 – Universitatea Ovidius Constanţa, Facultatea de Arte, Specializarea Pedagogia Artelor Plastice şi Decorative;
1995-1998 – Şcoala de Arte Ludovic Paceag Tulcea, Secţia Pictură;
1976-1980 – Liceul Pedagogic Tulcea, Profilul Filologie – Istorie.
Coordonator expoziție: Daniela Iacoblev-Barău (muzeograf)”
Lucrarea face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și este expus în cadrul expoziției temporare ”Vase de foc”.
Lucrarea face parte din colecția de pictură a Muzeului de Artă Tulcea și este expusă permanent.
”Max Hermann Maxy a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase până în anul 1915, unde i-a avut profesori pe Francisc Şirato la desen şi pe Camil Ressu la pictură. De la expoziţia organizată în anul 1918 alături de I. Ross şi I. Steurer în Iaşi, în anul 1920 în Bucureşti, la sala Cercului Unirea, a avut loc o expoziţie personală cu opere realizate în Moldova. De asemenea, a avut şansa de a-l avea pe Arthur Segal drept pictor îndrumător la Berlin.
În fiecare perioadă artistică, Maxy a avut capacitatea de a se adapta schimbărilor, de a-şi recreea stilul în asemenea manieră şi în aşa fel încât acesta să răspundă cerinţelor sociale, culturale şi politice. În 1926 a realizat decoruri de teatru pentru trupa Vilna, pentru piesele lui Ion Minulescu, Andre Gide şi Luigi Pirandello, iar în anul 1939 a creat decorurile pentru diferite piese de teatru jucate pe scena Studioului Teatrului Baraşeum. În anul 1928, după desfiinţarea Academiei de Artă modernă decorativă, a organizat Studioul de artă decorativă, considerând a fi necesar pentru artişti un astfel de spaţiu de lucru pe Calea Victoriei. S-a alăturat grupului avangardist Contimporanul, expunând alături de Al. Brătăşeanu, Victor Brauner, Marcel Iancu, Miliţa Petraşcu, Vasile Popescu, Georgio di Chirico şi Corneliu Mi[c]hăilescu. Pe lângă activitatea de pictor avangarist, M. H. Maxy a expus obiecte realizate din lemn şi metal în cadrul Salonului Oficial de arhitectură şi artă decorativă, a fost scenograf şi a făcut parte alături de Al. Finţi, Beate Fredanov, Al. Marius din conducerea Studioului Teatrului Baraşeum. De asemenea, tot în anul 1941, când îl vedem la conducerea Studioului Teatrului Baraşeum, M. H. Maxy a fost şi profesor de pictură la Şcoala de Arte pentru Evrei şi la Universitatea tehnică şi artistică. Din 1945 a fost ales secretar general la Sindicatului Artelor Frumoase, preşedintele în acea perioadă fiind fostul său profesor de pictură Camil Ressu.
Putem observa în stilul său o schimbare odată cu apariţia noului sistem politic socialist, lucrările sale expuse la Sala Dalles, în anul 1945 prezentând Chipuri şi privelişti din Valea Jiului. Maxy a acceptat în lucrările sale şi în subiectele pe care le-a prezentat în cadrul expoziţiei din 1945 o reîntoarcere la formele de expresie ale unei vieţi simple, o reinterpretare a vieţii umane. Perioada socialistă a reprezentat pentru M. H. Maxy o redescoperire a umanităţii.
Cariera lui M.H. Maxy a continuat să se dezvolte, în anul 1949, când a fost numit Director al Muzeului de Artă al Republicii Populare Române. În anul 1954 a primit titlul de Artist Emerit, iar în 1964 i s-a acordat Ordinul Muncii, clasa a II-a.
Lucrările sale şi renumele său rămân la acelaşi statut impozant şi după 1989; în cazul lui M. H. Maxy putem vorbi despre o „gurmanderie estetică” – piaţa de artă este permisivă la adresa lui, întrucât numele său a devenit un brand în sine. Achiziţionarea unei lucrări semnate M. H. Maxy echivalează cu o asumare a unui brand. Lucrările create de artist aidoma cerinţelor socialiste se supun aceluiaşi brand. Lucrările realizate de M. H. Maxy sunt de cele mai multe ori recunoscute şi de un novice în domeniul artei, nu doar pentru că aceste opere se află într-un spaţiu de consum de cultură precum un muzeu, ci pentru redefinirea meritelor sale de artist şi director de muzeu şi după anul 1990.”
Sursa: https://www.ziarulmetropolis.ro/max-hermann-maxy-artistul-cameleon/
Mangal – Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor ce se află în aer liber.
Lucrarea face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și face parte din expoziția permanentă.
Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită publicul să aprecieze ”Femeie în verde” (ulei pe carton) al cărei autor este Theodor Pallady (1871 – 1956).
Lucrarea face parte din colecția de pictură a Muzeului de Artă Tulcea și face parte din expoziția permanentă.
“Un tablou (spun un tablou, nu o pictură) este un poem pictural…de linii, forme și culori. Este mai mult decât o pictură. Este gândire, sentiment, exprimare prin pictură…linii, forme și culoare”. (Theodor Pallady)
„eu nu sunt pictor. Nu sunt și nu vreau să mă prezint ca atare. Nu sunt un meseriaș iscusit al penelului. Nu sunt un meșter. Pictura, pentru mine, nu este o îndemânare și mai puțin încă o voluptate. E o necesitate de clipă de clipă. O necesitate dureroasă de a mă confesa mie însumi, sincer și neiertător. Pictura este jurnalul existenței mele cotidiene. Un jurnal intim, în care se desfășoară, fără menajamente pentru mine sau pentru alții, fără panaș și fără morgă-direct și rapid-pulsul vieții mele, cu variațiile lui fatale, de la un an la altul, de la un ceas la altul…” (Theodor Pallady)
Casa Avramide din str. Progresului, nr.32, invită publicul să aprecieze ”Braț de torță”, obiect realizat într-un atelier iranian.
Obiectul face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și este expus la Casa Avramide în cadrul expoziției temporare „Vase pentru foc”.
