ianuarie 2017

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion Tulcea vă invită să vizionați

Lucrarea Lunii IANUARIE la Muzeul de Artă

Pe parcursul lunii IANUARIE 2017, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa nr.2, publicul poate viziona lucrarea artistului Max Herman Maxy (1903-1977), „Compoziție cu autoportret”, aparținând colecției de pictură modernă și contemporană.

 

Maxy este pseudonimul lui Maximilian Herman. Pictor, grafician, scenograf și profesor, Max Herman Maxy (Brăila, 1895 – București,1971), a fost unul dintre numele de frunte ale mișcării de avangardă românească.  În căutarea unei maniere care să-l definească, experimentează mai multe direcții, descinse din sfera cubismului ajungând până la constructivism și  abstracționism,   tematica sa fiind aproape întotdeauna adânc ancorată în realitatea socială. Personalitate profund cerebrală, își structurează discursul plastic pe baze exclusiv raționale, urmărind echilibrul formelor și al volumelor. Prin natura sa, Maxy a fost un militant fervent pentru înnoirea mijloacelor de exprimare plastică. S-a implicat activ în viața artistică și socială a epocii sale.

 

S-a născut în mica comunitate evreiască din Brăila, dar a crescut la București. A studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe Camil Ressu și Iosif Iser. În 1922 a devenit elevul lui Segal la Berlin, unde a descoperit avangarda în toată diversitatea ei. Tot acolo, a luat contact cu Constructivismul și s-a alăturat grupului de expresioniști Novembergruppe. În 1923, Maxy s-a întors în România. Este colaborator al ziarului Contimporanul.

Este un lucru încă puţin cunoscut, chiar şi printre cei care îi preţuiesc pictura, acela că Max Herman Maxy a desfăşurat şi o foarte interesantă şi consistentă activitate de creator de mobilier şi obiecte decorative. Reuşitele lui Maxy în domeniul artelor decorative şi aplicate stau mărturie nu numai pentru multiplele sale înzestrări, ci şi pentru consecvenţa cu care a căutat să împlinească, în propria operă, dezideratul integralist al artistului complet, capabil să abordeze, simultan, mai multe ramuri ale artei. Integralismul – „spirit constructiv, cu nemărginite aplicaţii în toate domeniile” – era menit să îmbrăţişeze toate formele de expresie artistică, de la pictură, sculptură şi grafică până la tapiserie, ceramică, legătorie de carte, design de mobilier şi lucrări în metal. De altfel, data primelor sale exerciţii în domeniul artelor aplicate coincide cu debutul revistei Integral, în 1925. A fondat atunci, împreună cu Victor Brauner şi Corneliu Michăilescu, Atelierul Revistei Integral, o mică întreprindere care îşi propunea să execute, pe lângă afişe şi „construcţii scenice”, şi „decoruri interioare”. Atelierul a fost desfiinţat în acelaşi an, probabil din lipsă de comenzi, dar nu după mult timp, în 1926, Maxy devine profesor şi apoi director artistic al Academiei de Arte Decorative (înfiinţată în 1924), pe care va încerca să o reorganizeze după modelul Bauhaus. După închiderea Academiei, în 1928, decide să continue pe cont propriu. În anul următor deschide, pe Calea Victoriei, la numărul 77, Studioul de Artă Decorativă Maxy, care va funcţiona fără întrerupere până în 1940.

În anii ’30, conștiința sa socială are o influență sporită asupra operelor sale, care au deseori ca subiect muncitorii. După 1941, legile rasiste fac imposibilă expunerea lucrărilor sale. El devine profesor la Școala Evreiască de Artă, avându-i ca elevi pe studenții evrei exmatriculați din academiile române de artă oficiale. În România comunistă, Maxy a fost directorul Muzeului Național de Artă din București din 1949 și până la moartea sa, în 1971.

 

 

 

Surse: https://monoskop.org/Max_Herman_Maxy , https://theartofpolemics.com/2013/06/14/max-hermann-maxy/ , https://artistiromani.wordpress.com/2009/04/21/max-heman-maxy-1895-1971/ ,http://arhitectura-1906.ro/2013/05/arhitectura-masina-si-interiorul-modernist/