homeslide

Vineri, 21 ianuarie 2022, ora 11.00, la sediul Primăriei orașului Hârșova, va avea loc lansarea volumului ”Planurile și prospectele Cetății Hârșova în arhive străine”, în prezența autorilor.

Prin efortul celor trei autori (Aurel-Daniel Stănică – ICEM Tulcea, Constantin Nicolae – Muzeul ”Carsium” Hârșova, și Mihai Anatolii Ciobanu), volumul reunește o serie de planuri inedite ale cetății otomane de la Dunăre.

Ce spun organizatorii:

Analiza problematicii localizării cetăților și fortificațiilor realizate de otomani pe teritoriul Dobrogei a permis, în ultimii ani, o amplă documentare, având ca principal obiectiv aprofundarea bibliografiei, cercetarea arheologică, studierea și interpretarea izvoarelor istorice, incluzând și surse cartografice. Astfel, prin proiectul Cartografia cetăților medievale dispărute sau “(Re)Mapping. Arheologia hărților” (2016), au fost valorificate datele obținute, pe parcursul mai multor decenii, în urma cercetărilor arheologice, a izvoarelor istorice descoperite recent și a celor în care sunt descrise sau apar informații despre cetățile și fortificațiile otomane din Dobrogea. Descoperirea unor planuri și prospecte, aflate în arhivele de la Kiev și Moscova, permite o analiză amplă a trecutului cetăților otomane situate de-a lungul frontierei dunărene, istoricii, și nu numai, având acum la îndemână surse care arată, printre altele, mult mai clar evoluția fortificațiilor otomane de la Hârșova, Măcin, Isaccea, Tulcea, Babadag, Constanța și Mangalia.

Astfel, a fost deschisă în istoria Dobrogei veacurilor XV-XIX o temă nouă, mai puțin cunoscută, aceea a fortificațiilor otomane.

Asemenea tuturor cetăților otomane din Dobrogea, cetatea de la Hârșova a fost prea puțin cunoscută până astăzi. În lipsa unor cercetări arheologice de amploare, doar câteva documente și acestea puse adesea sub semnul întrebării, erau singurele surse care prezentau imaginea unei fortificații puternice.

În volumul ”Planurile și prospectele Cetății Hârșova în arhive străine”  sunt prezentate câteva din planurile cetății de la Hârșova descoperite recent în arhivele de la Kiev și Moscova. Aceste documente sunt deosebit de importante fiind analizate critic în raport cu rezultatele obținute în cercetarea arheologică de până acum și comparate cu alte surse documentare pe care le avem la dispoziție. Planurile descoperite se constituie în surse de cercetare noi, originale, și permit o mai bună cunoaștere a situației fortificației de la Hârșova în perioada secolelor XVIII-XIX.

Volumul a fost publicat la Editura Mega din Cluj Napoca, în cadrul proiectului cultural co-finațat de A.F.C.N. „Land[Map]. Digitizarea peisajului” (2021). Proiectul a fost implementat de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea în parteneriat cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Asociația Pro Noviodunum și Asociația Eurocentrica.”

Casa Avramide din str. Progresului, nr.32,  invită publicul să aprecieze FOTOLIU – replică după stilul Louis  Philippe, realizat din lemn și țesături de bumbac și mătase într-un atelier european. Obiectul face parte din expoziția permanentă a Casei Avramide.

Stilul de arhitectură și design sub regele Ludovic Filip I (1830–1848) a fost o dezvoltare mai eclectică a neoclasicismului francez, încorporând elemente de stil neogotic și alte stiluri. A fost primul stil decorativ francez impus nu de regalitate, ci de gusturile clasei superioare franceze în creștere.

O mare parte din stil a fost preluat din personalitatea regelui însuși. Spre deosebire de predecesorii săi Bourbon, locuia la Paris și evita ceremoniile. Nu a impus niciun stil oficial.

În timpul domniei lui Ludovic Filip, formele de mobilier s-au schimbat puțin față de perioada restaurației franceze; confortul a devenit o prioritate mai mare. Mobilierul a devenit mai întunecat și mai greu. Formele scaunelor au devenit rotunjite, cu picioare curbate, iar spătarul fotoliilor s-a curbat ușor spre interior.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Louis_Philippe_style

Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită publicul să aprecieze lucrarea ”Bătrână între două fete” – ulei/carton, autor Victor Brauner (1903 – 1966). Lucrarea, clasată în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național, face parte din colecția de pictură a Muzeului de Artă Tulcea și este expusă în cadrul expoziției permanente.

„Pictura mea este autobiografică. Aici îmi povestesc viața. Viața mea este exemplară pentru că este universală. Ea povestește toate reveriile primite, în forma lor și în timpul lor.” (Victor Brauner)

Sursa: https://www.ziarulmetropolis.ro/victor-brauner-artistul-care-si-a-pictat-viitorul/

În prag de sărbători, Mihai Petrescu oferă publicului un cadou cu specific deltaic/dobrogean, o nouă ediție revizuită și adăugită a albumului foto color cu text bilingv (română – engleză) intitulat ”DELTA DUNĂRII ŞI DOBROGEA – ROMÂNIA, peisaje legendare”, album care cuprinde 160 de pagini dedicate peisajelor naturale şi culturale din judeţele Tulcea şi Constanţa.

Iată prezentarea autorului:

„Delta Dunării şi Dobrogea au rămas un ţinut atemporal, chiar şi sub tăvălugul modernismului. Rar poate fi văzut un loc mai plin de viaţă, cu un farmec ascuns, care încântă ochiul, dar mai ales sufletul. Aici orice formaţiune naturală ieşită din comun, munţii, Dunărea, Marea Neagră, seminţiile felurite ale Dobrogei, toate au o poveste, o legendă ce le sporeşte frumuseţea şi misterul. Pentru a savura întregul farmec al acestor legende recomand însă citirea lor în original, cu precădere a lucrărilor de sinteză (C. Cealera, E.D. Gemală,  A. Mitru  etc.). Unele legende sunt inedite, culese în 30 de ani de peregrinări prin Dobrogea, fiindu-mi povestite de localnici, ca moştenire strămoşească. Oricât ar fi de neverosimile, ele merită a fi consemnate, fiind ultimele crâmpeie pe care localnicii şi le amintesc, din tezaurul de povestiri inspirate de Dobrogea, sau aduse din patriile de origine, alături de relicve sau icoane. 

            Aşa cum legendele au un sâmbure de adevăr şi adevărurile ştiinţifice capătă în Dobrogea nota fabuloasă a legendelor. Poveştile Dobrogei amintesc de codrii seculari dispăruţi, înlocuiţi acum de stepe, despre insule şi cetăţi scufundate în neîncetata modificare a cursului Dunării sau ţărmurilor mării, despre o reţea subterană de râuri, peşteri naturale, ori tuneluri săpate în scop strategic, multe nefiind regăsite până în prezent.

            Peisajele mirifice ale Dobrogei de altădată sunt astăzi în mare parte ocrotite în ariile protejate de importanţă europeană (Natura 2000). Ele reprezintă adevărate oaze de frumuseți ale naturii într-un mediu ce devine tot mai artificial datorită activităților umane. Pe lângă conservarea florei, faunei, a cadrului geologic, aceste arii protejate au şi o importanţă culturală, prin legendele, etniile sau vestigiile arheologice asociate, cu ajutorul cărora am încercat să întregesc farmecul acestor rezervaţii în cartea de faţă. Am scris această carte în primul rând pentru ca publicul să se îndrăgostească de ţinutul Dobrogei şi Deltei Dunării, în speranţa că astfel această regiune va fi mai bine ocrotită.”

Albumul ”DELTA DUNĂRII ŞI DOBROGEA – ROMÂNIA, peisaje legendare”, Ediţia a doua, revizuită şi adăugită, autor: Mihai Petrescu; Tulcea 2021 – ISBN 978-973-0-34235-2), 160 pag., preț 150 lei, poate fi achiziționat direct, la magazinul ACVARIULUI din TULCEA,  (CENTRUL MUZEAL ECOTURISTIC DELTA DUNĂRII, str.14 Noiembrie nr.1, tel. 0340105652) sau prin curierat (comandă telefonică: 0040513231 (secretariat ICEM), 0340105652 (Acvariul Tulcea), sau prin e-mail: icemtl@icemtl.ro, petrescumihai1234@gmail.com).

DECEMBRIE 2021. Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită vizitatorii să contemple opera „Peisaj cu fabrici”- ulei/lemn, aparținând colecției de pictură, creator – Nicolae Vermont (n. 10 octombrie 1866, Bacău – d. 14 iunie 1932, București).

” Format la sfârșitul secolului al XIX-lea în creuzetul Şcolii de arte frumoase din Bucureşti, Nicolae Vermont a militat alături de Ştefan Luchian şi Constantin Artachino pentru libertatea de expresie a gestului creator în opoziţie declarată faţă de Academism ca exponent al artei oficiale.

Născut Isidor Grünberg, în familia profesorului Iosif Grünberg, pseudonimul Vermont [vert mont = verde munte] fiind traducerea din germană a numelui Grünberg [grün Berg = verde munte]. Mai târziu, trecând la religia ortodoxă, își ia prenumele de Nicolae. Cu vădită aplecare către manifestarea artistică se îndreaptă către Şcoala de arte frumoase din București fiind primul student evreu al acesteia. Se formează ca pictor cu Theodor Aman absolvind Scoala de arte frumoase în 1886. Sprijinit de Nicolae Grigorescu studiază la Academia de Arte din München în 1893 şi la Paris. Acest parcurs îi conturează pregătirea.

Încă din timpul perioadei de pregătire de la München aderă la ideile progresiste ale Tinerimii Artistice într-o mișcare declarat opozabilă Academismului alături de Ștefan Luchian, Arthur Verona, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Marius Bunescu, Alexandru Satmari, Oskar Späthe, Jean Alexandru Steriadi. Ca mulți dintre cei ce s-au raliat acestei mișcări, este influențat în perioada sa de început de pictorul Nicolae Grigorescu.

Încercând schimbarea artei românești prin amendarea dogmelor și, totodată, prin edificarea unui specific al artei cu profundă rădăcină națională, Nicolae Vermont împreună cu Ștefan Luchian și Constantin Artachino și cu sprijinul colecționarului Bogdan-Piteşti fondează în 1896 Salonul Independenţilor, ecou al mișcării franceze Société des Artistes Indépendants, iar în 1898 fondează Societatea Ileana. Precum Luchian și Artachino, pictorul Vermont se îndreaptă către portretizarea acelei părți a societății ce pentru mulți era ”invizibilă”, aceea a dezmoșteniților soartei și a rătăcitorilor vieții. În asemenea lucrări se simte influența Școlii müncheneze.

Hrănindu-se din învăţătura primită şi receptiv la efervescenţa socială, artistică, politică şi economică de la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea îşi structurează preocupările artistice către realitatea ce-l înconjura și către redarea subiectelor mai apropiate de firescul cotidian al omului trăitor simplu legat de activitățile care-l defineau sau de mediul în care se desfășura.”

Surse: https://muzeulbucurestiului.ro/vindecari-miraculoase-nicolae-vermont-1866-1932-dezvaluiri-despre-pictori-si-pictura-lor-prin-prisma-restaurari/ , https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vermont

DECEMBRIE 2021. Casa Avramide din str. Progresului, nr.32, invită vizitatorii să contemple opera ”Portret” (placă de ceramică glazurată), aparținând colecției de artă decorativă europeană, lucrare al cărei creator este Eugen Ispir (n. 1909, Văratec, Neamț – d. 1974, București).

”Eugen Ispir îndeplinește, în fața artei sale, condițiunile esențiale estetice; ea este trecută printr-un temperament riguros, personal, cu resurse bogate și fermecătoare; ești astfel pus în situația să analizezi, să gândești și să simți – mai ales – tot ce artistul a vrut să mărturisească în limbajul abstract al formelor.

Arta lui Ispir, consistentă și solidă, aduce un suflu nou, de vigoare personală, de sănătate psihică și mai ales de originală viziune plastică.”

Lucia Saghin, ”Convorbiri literare”

Sursa: file:///C:/Users/Acer/Downloads/Hierasus-V-1983-58.pdf

Vineri, 19 noiembrie 2021, ora 16.00, la Casa Avramide – demisol din str. Progresului, nr.32, va avea loc lansarea volumelor:

• Peuce 19, 2021

• Marian Mocanu, Ceramica de masă din spațiul vest-pontic în epocă romană. Secolele I-VII p.Chr., Biblioteca Istro-Pontica. Seria Arheologie 20, Editura Mega, Cluj-Napoca.

”Cele două publicații fac parte din planul editorial pentru anul 2021 al ICEM Tulcea și reprezintă contribuții importante la cunoașterea istoriei vechi și a arheologiei Dunării de Jos.” (dr. Sorin-Cristian AILINCĂI – manager ICEM Tulcea)

Evenimentul se va desfășura cu respectarea tuturor măsurilor sanitare în vigoare.

(Accesul în sediul administrativ, muzeele și obiectivele muzeale ale ICEM Tulcea este permis numai persoanelor care îndeplinesc una din următoarele condiții:

– Fac dovada vaccinării împotriva virusului SARS-CoV-2 și au trecut cel puțin 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare

– Prezintă rezultatul negativ al unui test RTPCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore

– Prezintă rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore

– Se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu SARS-CoV-2

– Sunt angajați ai ICEM Tulcea.

Atestarea vaccinării, testării sau vindecării de infecția cu virusul SARS-CoV-2 se realizează prin intermediul certificatelor digitale ale Uniunii Europene privind COVID-19.

(Conform Anexei HG 1130/22.10.2021 art.12, alin.4 și art.14, alin.1.))

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea sărbătorește ZIUA DOBROGEI:

• Vineri, 12 noiembrie 2021, ora 16.00, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, va avea loc Finisajul și Festivitatea de premiere a expoziției concurs BIENALA DE PICTURĂ ”ALEXANDRU CIUCURENCU” Tulcea 2021. Festivitatea va fi transmisă live, (https://web.facebook.com/EvenimenteArtaAvramide) și va include lansarea Catalogului Bienalei. Accesul publicului se face doar pe bază de invitație iar evenimentul se va desfășura cu respectarea tuturor măsurilor sanitare în vigoare.

• Începând cu Duminică, 14 Noiembrie 2021, la Muzeul de Istorie și Arheologie din str. Gloriei – Parcul Monumentul Independenței, publicul va putea viziona expoziţia ”Ștefan Borș o personalitate în slujba dobrogenilor și a Dobrogei”. Expoziția aduce în prim-plan o importantă personalitate nord – dobrogeană,  Ștefan Borș, care s-a stabilit la Tulcea la sfârșitul secolului al XIX-lea, în contextul noilor realități apărute după integrarea Dobrogei în granițele statului român. În cei 43 de ani petrecuți în oraș a îmbinat activitatea antreprenorială cu cea administrativă și politică, dând dovadă de pricepere și discernământ, apărând cu demnitate interesele tulcenilor, bucurându-se de respectul și aprecierea acestora. Vor fi expuse documente, fotografii, ziare, cărți poștale originale sau copii de epocă ce oferă informații despre viața privată și profesională a lui Ștefan Borș, din perioada 1884-1928.

NOIEMBRIE 2021. Casa Avramide din str. Progresului, nr.32, invită vizitatorii să contemple opera ”Țărancă” (placă de ceramică glazurată), aparținând colecției de artă decorativă europeană, lucrare al cărei creator este Eugen Ispir (n. 1909, Văratec, Neamț – d. 1974, București).

”Eugen Ispir îndeplinește, în fața artei sale, condițiunile esențiale estetice; ea este trecută printr-un temperament riguros, personal, cu resurse bogate și fermecătoare; ești astfel pus în situația să analizezi, să gândești și să simți – mai ales – tot ce artistul a vrut să mărturisească în limbajul abstract al formelor.

Arta lui Ispir, consistentă și solidă, aduce un suflu nou, de vigoare personală, de sănătate psihică și mai ales de originală viziune plastică.”

Lucia Saghin, ”Convorbiri literare”

NOIEMBRIE 2021. Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită vizitatorii să contemple opera „Peisaj cu casă roșie”- ulei/carton, aparținând colecției de pictură, creator – Theodor Pallady (n. 11 aprilie 1871, Iași – d. 16 august 1956, București).

”Theodor Pallady a avut ascendenţă nobilă, s-a născut în 1871, a fost crescut şi educat într-o familie veche de boieri din Moldova. Aşa s-a manifestat toată viaţa, ca un aristocrat, refugiindu-se în artă, pe care o consideră o necesitate, şi nicidecum o îndemânare.

Pallady a studiat până în 1889 ingineria la Politehnica din Dresda, luând în acelaşi timp lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, l-a sfătuit să plece la Paris. In capitala Franţei a lucrat în atelierul lui Jean Arman şi s-a înscris la Académie des Beaux-Arts.

În 1904 a revenit în ţară şi a expus la Ateneul Român şi la Saloanele Oficiale. A menţinut însă legatura cu Parisul, unde a deschis mai multe expoziţii personale. Strânsa prietenie cu pictorul francez Henri Matisse, cu care coresponda frecvent, a fost benefică de ambele părţi, în sensul unui schimb intens de opinii constructive.

Acesta este momentul în care Theodor Pallady îşi găseşte propriul drum. Moment în care lucrările lui devin ţinta criticilor de artă.

Simbolismul perceput la început din perspectiva profesorului său, Gustave Moreau, este substratul multora din lucrările sale. De aici provine şi pasiunea lui de a picta nuduri şi natura statică.

Criticii de artă au observat că la Theodor Pallady linia este instrumentul unui arhitect care construieşte, iar suprafaţa si volumul formelor sunt stabilite de multe ori cu ajutorul liniilor anguloase. Intâlnim la Pallady o rivalitate între culoare şi desen.

“În pictura lui, relaţia desen-culoare este într-un permanent raport cu materie-spirit şi nu ştii unde se termină una şi începe cealaltă, pentru că raţiunea primează. Temele abordate sunt natura statică, peisajul, nudul, portretul, dar în partea de maturitate abordează în special natura statică şi nudul compoziţional.”   IOAN ŞULEA, director Galeria de Artă a Muzeului Judeţean Mureş

Nudurile sale par a fi într-o permanentă întrepătrundere cu atmosfera interioarelor. Femeia apare ca un simbol al iubirii, şi mai puţin al dorinţei, ca o meditaţie asupra destinului. In lucrările cu natura moartă, obiectele îşi pierd realitatea, câştigând sensuri subtile. Armoniile sale vizează capacitatea privitorului de a realiza în imaginaţie viaţa secretă a culorilor şi formelor. Dacă la alţi artişti obiectele sunt folosite în sens pur decorativ, lipsite de încărcătura semnificaţiei profunde, la Pallady ele au o frumuseţe sufletească. Pallady spunea că “desenul poate fi de sine stătător, în timp ce culoarea fără desen rămâne ceva nevertebrat”.

Casa Melik, aflată în Bucureşti, care a fost construită în 1750-1760, găzduieşte azi Muzeul Theodor Pallady. Aici sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum şi peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a pictorului.

În 1956, anul în care a şi murit, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziţia retrospectivă „Theodor Pallady“. In 2012 a fost declarat membru post mortem al Academiei Române.

Theodor Pallady rămâne fără îndoială unul din cei mai prestigioşi artişti moderni, păstrându-şi întreagă ambiţia de a fi un pictor „din toate timpurile”.”

Sursa: https://www.radioromaniacultural.ro/theodor-pallady-pictorul-care-controla-culoarea-prin-spirit-si-ratiune/