Evenimente

În luna NOIEMBRIE 2025, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze „Geamie la țară. Dobrogea” (acvaforte color), realizată de Marieta Besu în anul 1991.

 Lucrarea face parte din colecția de grafică a muzeului și surprinde farmecul tradițional al Dobrogei într-un stil unic. De obicei păstrată în depozitul colecției, lucrarea poate fi admirată în premieră în această lună, în cadrul expoziției permanente.

”Mi se pare firesc să muncesc în fiecare zi.” (Marieta Besu)

 Marieta Besu s-a născut în data de 22 octombrie 1956 la Aiud, județul Alba. A absolvit Liceul de Artă din Deva și Institutul de Arte Frumoase ”Nicolae Grigorescu” din București (promoția 1979). Între profesorii săi se numără I. State, V. Kazar, Octav Grigorescu.

A debutat în 1979, la Salonul Național de Grafică București.

Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Constanța.

Este grafician (grafică de șevalet, gravură metal, grafică publicitară), pictor, ilustrator de carte, scenograf.

A efectuat numeroase călătorii de studii și documentare în țară și străinătate.

Lucrările sale au fost prezente în numeroase expoziții personale și colective, au fost apreciate și premiate.

”Complet și complex: un artist cu lucrări în muzee și colecții particulare de pe întreg mapamondul. Marieta Besu, constănțeancă prin adopție, este „prezentă” prin lucrări în întreaga Românie dar și în Japonia, Olanda, Emiratele Arabe, Macedonia, Belgia, Serbia, Franța, Italia, Slovenia, Bulgaria, Mexic, Canada, SUA, Danemarca, Israel, Corea, Rusia, Suedia, Ecuador, Finlanda, Ungaria.

Un om în adevăratul sens al cuvântului, frumos, drept, cu principii. „Mă uit, văd, accept dar nu pot să fac”, ne-a spus Marieta Besu despre lucrurile neplăcute întâlnite.”

Surse: https://www.facebook.com/MuzeuldeArtaCasaAvramide , https://marietabesu.wordpress.com/about/ ,

https://povestilemariinegre.eu/lupa-artis-marieta-besu-artist-lumina-acceptare/

Vineri, 24 octombrie 2025, la ora 17:00, La Casa Avramide (demisol) din str. Progresului, nr. 32, va avea loc vernisajul expoziției ”CON-ȚINUTURI”, cuprinzând lucrări de grafică și pictură ale artiștilor Grigore Carată și Ruxandra Baițu, tată și fiică.

Expoziția va putea fi vizitată până după jumătatea lunii noiembrie.

”Grigore Carată s-a născut la 23 octombrie 1949, în Sarinasuf, județul Tulcea. În 1970 a absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Arte Plastice, la clasa profesorului Arian Podoleanu. În același an a organizat și prima sa expoziție personală, la căminul studențesc „Târgu Copou”. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Tulcea, din 1987.

Pe lângă un număr impresionant de expoziții personale, Grigore Carată a participat la zeci de expoziții colective în țară și în străinătate, iar lucrările sale se află atât în colecțiile Muzeului de Artă Tulcea, cât și în colecții din Ucraina, Germania, Franța, Belgia, Anglia, Olanda, Canada, SUA, Rusia, Turcia, Italia și Spania.

Regretatul artist Ibrahima Keita scria:

„Grigore Carată face parte din tagma artiștilor care evoluează cu dezinvoltură pe tărâmul unei tradiții picturale bine învățate. Înarmat cu înțelepciune, modestie și mărinimia părinților săi, creația artistului reflectează cu optimism aceste mari calități umane.”

Ruxandra Carată Baițu s-a născut la 22 iunie 1978, în Mahmudia, jud. Tulcea. A absolvit Liceul de Arte „George Georgescu” Tulcea, a urmat apoi studiile la Universitatea de Arte „Luceafărul” București – Facultatea de Pictură, iar în 2002 a absolvit și cursurile Universității Naționale de Arte București – Facultatea de Arte Decorative și Design, la clasa prof. Ion Achitenie, secția Artă murală.

În prezent, este profesor titular la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”. Prima expoziție personală a avut-o în 1992, la Colegiul „Pablo Picasso” din Reims, Franța, apoi în 1995, la Liceul de Arte din Tulcea. Are însă o lungă listă de participări la expoziții colective din țară și din străinătate, iar lucrările sale se găsesc și în colecții private din România, SUA și Franța.” (Laura Guțu – muzeograf)

Joi, 9 octombrie 2025, la ora 9.00, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, va avea loc deschiderea lucrărilor celei de-a IX-a ediții a Sesiunii Naționale de Comunicări „Patrimoniul și Educația în Muzeele de Artă”.

Pentru ediția din acest an s-au înscris cu prezentări 53 de specialiști (cu 47 de prezentări), reprezentând 31 instituții de cultură, educație și cercetare din România și, în premieră, din Republica Moldova.

Organizatori: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Asociația de Dezvoltare Regională „Aegyssus”

Perioada de desfășurare: 9 – 10 octombrie 2025

Programul sesiunii: Program Simpozion P&E 2025

Vineri, 10 octombrie 2025, la ora 17.00, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, va avea loc deschiderea expoziției-concurs Bienala de Pictură „Alexandru Ciucurencu” Tulcea 2025, proiect realizat de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea împreună cu Liceul de Arte George Georgescu Tulcea și finanțat de Consiliul Județean Tulcea.

Expoziția cuprinde 98 de lucrări de pictură realizate de 98 de artiști profesioniști români contemporani.

În luna OCTOMBRIE 2025, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze lucrarea „Băiatul cu ulciorul”, realizată în ulei pe carton de celebrul artist Victor Brauner (1903-1966) în anul 1923.  

”Această operă, clasată în categoria TEZAUR a Inventarului patrimoniului cultural național, este o adevărată comoară artistică.

Achiziționată în anul 2006, lucrarea face parte din colecția de pictură a muzeului și este expusă în cadrul expoziției permanente „Arte și influențe în Dobrogea”.”

”Victor Brauner a fost parte importantă din acea diasporă est-europeană care a făcut enorm pentru renașterea artei europene în mai mult de o ocazie. Și nu oricum, ci și cu un pic de gust pentru magie și experimente. A fost un exilat român, asemeni lui Brâncuși și Tzara, purtând cu sine, către vestul Europei, toți germenii fantasticei sale picturi. Transplantat la Paris în anii febrili ai suprarealismului, Brauner a găsit în acea „renaștere nebună” mediul fertil pentru dezvoltarea sa ca artist. A fost un suprarealist natural, pentru care relația dintre psihologie și propria expresie artistică a jucat un rol decisiv. I s-a părut mereu că are în față un câmp suficient de vast și privilegiat pentru noi aventuri și experimente. Puțini suprarealiști au reușit să combine precum Brauner complicațiile sensurilor cu calitatea picturii, pentru că mulți dintre ei le-au preferat adesea pe primele, sacrificând obligațiile izvorâte din a doua.”

Surse: https://www.facebook.com/MuzeuldeArtaCasaAvramide , https://www.scena9.ro/article/victor-brauner-suprarealism-expozitie-timisoara

În luna SEPTEMBRIE 2025, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze o piesă unică din secolul al XIX-lea: o placă decorativă de faianță Kutahia, pictată manual și glazurată, care ”impresionează prin detaliile sale rafinate: un medalion cu text islamic încadrat de o ghirlandă florală formată din crizanteme și lalele”.

Piesa, parte a colecției de artă decorativă orientală,  a fost achiziționată în 1981 și este expusă în cadrul expoziției permanente a muzeului.

”După İznik, Kütahya a fost cel mai important centru de producție ceramică al Turciei otomane. Datorită zăcămintelor abundente de argilă din zonă, ceramica a fost fabricată aici în cantități mari în timpul epocilor frigiană, elenistică, romană și bizantină, iar tehnicile tradiționale ale acestei arte au supraviețuit până în zilele noastre. Deși s-au efectuat puține cercetări asupra ceramicii produse în Kütahya în perioadele otomane timpurii și pre-otomane turcești, descoperiri și publicații recente sugerează că industria a fost în esență paralelă cu cea din İznik. Cele mai vechi ceramice Kütahya cunoscute sunt cărămizile glazurate monocrome care decorează balconul minaretului Moscheii Kurșunlu, datate 1377, și plăcile de pe cenotaful și podeaua Mormântului lui Yakup al II-lea din principatul Germiyanoğlu, datate 1428, situate în imaretul fondat de același conducător. Ceramica Kütahya a continuat să fie fabricată în secolele următoare, exemplele de cea mai bună calitate datând din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Un declin al calității este observabil începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar a existat o renaștere la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar cu sprijinul statului în al doilea sfert al secolului al XX-lea, această ceramică tradițională a supraviețuit până în prezent.”

Surse: https://www.facebook.com/MuzeuldeArtaCasaAvramide ,

https://www.peramuseum.org/images/pdf/digital-publications/kutahya-tiles-and-ceramics2.pdf,https://www.peramuseum.org/exhibition/kutahya-tiles-and-ceramics-collection/134

Acum 73 de ani, Dumitru Berciu, eminent arheolog al Institutului de Arheologie « Vasile Pârvan » din București, identifica o nouă cultură arheologică între Dunăre și litoralul Mării Negre – cultura Hamangia! La începutul anilor 1950, atunci când au început primele săpături arheologice la Ceamurlia de Jos, urmate de cele de la Baia, el era încă departe de a bănui că va revoluționa percepția noastră asupra societăților agro-pastorale din Neolitic. Arheolog neobosit, Dumitru Berciu va consacra întreaga sa energie prezentării caracteristicilor acestor comunități de agricultori și crescători de animale, cunoscute în prezent mai ales prin realizările lor remarcabile în domeniul ceramicii și plasticii antropomorfe. Aproximativ în aceeași perioadă, împreună cu echipa sa, va descoperi pe șantierul de la Cernavodă două piese de excepție ale neoliticului european, ce vor deveni din acel moment un veritabil simbol al culturii Hamangia – „Gânditorul” și statueta reprezentând un personaj feminin în poziție șezând.

Începând cu anul 2023, o echipă franco-română și-a propus să desfășoare un nou proiect de cercetări în zona Baia-Hamangia (com. Baia, jud. Tulcea). Obiectivul acestui demers este de a realiza o nouă analiză a fundamentelor culturii Hamangia. În perioada 2024-2025 au fost puse bazele unui veritabil șantier arheologic pe malul lacului Golovița. Pentru o cât mai bună cunoaștere a sitului eponim al culturii Hamangia, a fost pus în operă un întreg arsenal de metode de cercetare, ce vor permite identificarea caracteristicilor unei vaste zone de locuire a cărei suprafață depășește 6 ha. Cu ajutorul tehnologiei LiDAR și al prospecțiunilor geofizice se conturează treptat planul  unei mari așezări din prima jumătate a mil. V a.Chr. Pe teren, prin săpăturile realizate până în prezent au fost aduse la lumină numeroase urme ale populațiilor neolitice de acum 6800 de ani. Aceste comunități de agricultori au amenajat în sol numeroase „depozite” pentru păstrarea cerealelor. În apropierea lor au fost descoperite mari zone de acumulare a resturilor diferitelor activități umane, în care se regăsesc o cantitate impresionantă de fragmente ceramice, unelte din piatră și os. Alături de acestea trebuie amintită o statuetă antropomorfă din lut din celebra serie a culturii Hamangia! Miile de fragmente de oase de mamifere (multe dintre ele cu evidente urme de dezarticulare, descărnare, arsură) și pești descoperite constituie dovada creșterii animalelor (în special vite, oi și capre), a vânătorii (bour, cerb, căprior și, rar, cal sălbatic) și pescuitului.

Un fapt interesant, comunitatea Hamangia de la Baia a pescuit și în lagunele aflate în apropierea așezării. Prin intermediul carotajelor realizate în preajma actualului lac Golovița s-a putut stabili că locuirea preistorică  s-a constituit în apropierea unei văi la al cărei capăt se regăsea o lagună cu apă salmastră, mediu care a permis exploatarea unor ecosisteme complementare.

Noi întrebări se conturează pe măsură ce proiectul de cercetare avansează: unde se aflau locuințele? Cum erau acestea construite? Care era forma lor? Așezarea era organizată în celule familiale sau în unități mai mari?

Activitatea arheologilor este doar la început iar cercetările de teren și analizele arheometrice trebuie continuate pentru a cunoaște această pasionantă și enigmatică cultură neolitică ce se individualizează prin incredibila creativitate și eleganță artistică a reprezentanților săi.

Programul de cercetări de la Baia-Hamangia face parte din în misiunea «Archéologie Delta du Danube»/«Arheologia Deltei Dunării» și este finanțat de Ministerul Culturii din România și Ministerul Europei și Afacerilor Externe din Franța. În prezent, reunește peste 40 de specialiști din diferite instituții de cercetare: Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea, Centre National de la Recherche Scientifique (Franța), Institutul de Arheologie «Vasile Pârvan» București, Universitatea «1 Decembrie 1918» Alba Iulia, Muzeul Național de Istorie a României București, Muzeul Regional Dobrich (Bulgaria).

O atenție deosebită este acordată pregătirii unei noi generații de arheologi în România. În baza parteneriatului încheiat cu Universitatea din București, studenții Facultății de Istorie din această instituție își desfășoară anual pe sit practica arheologică.

Vineri, 22 august 2025, la ora 17.00, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, va avea loc vernisajul expoziției itinerante NEW HOPE (NOUA SPERANȚĂ), expoziție ce cuprinde lucrări ale artistului Roman Tolici. 

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 22 august – 27 septembrie 2025. 

Organizatori: Mobius Gallery, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea

Parteneri: 2ACTIVE, Davino, Color Mind

Proiect susținut de: Banca Transilvania

Ce spun organizatorii:

”NEW HOPE este cea mai recentă expoziție semnată de Roman Tolici, unul dintre cei mai apreciați pictori contemporani din România. Evenimentul marchează ultima oprire a parcursului itinerant al expoziției prin cinci orașe din România, după Brașov, Timișoara, București și Sibiu.

NEW HOPE (NOUA SPERANȚĂ) reunește o selecție de lucrări recente, realizate în ultimii cinci ani, ce reprezintă o reflecție profundă asupra transformărilor majore care au redefinit lumea contemporană, atât la nivel macro, social și politic, cât și la nivel micro, al experiențelor individuale. Explorând relația dintre om și istoria Pământului, NEW HOPE devine un spațiu concret, construit atât pe vulnerabilitatea, cât și pe reziliența umană, într-o perioadă în care limitele fizice și spirituale sunt constant provocate.

Istoria oferă nenumărate exemple în care speranța s-a dovedit deșartă: imperii s-au prăbușit, dezastre cumplite au spulberat speranța oamenilor, iar nedreptăți teribile au rămas nepedepsite. Cu toate acestea, speranța s-a încăpățânat să reapară mereu. Această nouă serie explorează tocmai acest sentiment abstract și fragil pe care îl numim SPERANȚĂ. – Roman Tolici

Roman Tolici s-a născut în 1974, în satul Ghetlova, Republica Moldova (fosta URSS). În 1990 ajunge în Bucureşti, grație unei burse de studii la Liceul de Artă “Nicolae Tonitza”, acordată de Statul Român. Tot în București își definitivează studiile la Universitatea de Artă. Odată cu sfârșitul anilor 1990, Tolici a experimentat deopotrivă în domeniul literaturii, al ilustrației și animației, benzii desenate și fotografiei, pentru ca, începând cu anii 2000 să se impună, prin expoziții personale și de grup, ca pictor. A expus în Austria, Germania, Cehia și Statele Unite ale Americii. Asociat cu un realism fotografic infuzat de lirism și un simț suprarealist al existenței cotidiene, Roman Tolici este unul dintre artiștii reprezentativi ai generației douămiiste.

Un traseu național – cinci orașe în căutarea speranței

Susținută de Banca Transilvania, expoziția NEW HOPE a debutat la Brașov, urmând să ajungă la Timișoara și București, pentru ca mai apoi să fie prezentată în alte două orașe din România – Sibiu și Tulcea –, consolidându-și statutul de proiect itinerant menit să aducă arta contemporană mai aproape de comunități diverse.

Un context al schimbărilor accelerate

În mod obișnuit, schimbările de paradigmă socio-politică se desfășoară lent, pe falii temporale ample, permițând umanității să le absoarbă treptat. Există însă scenarii în istoria omenirii în care schimbările majore s-au produs abrupt, în urma unor evenimente neașteptate, care au făcut imposibilă integrarea lor, devenind astfel generatoare de traume colective. Ultimii patru ani au fost marcați de o serie de astfel de evenimente imprevizibile, care au generat transformări rapide, cu un impact profund asupra vieții cotidiene. În acest context, lucrările lui Roman Tolici surprind momente de incertitudine, adaptare și căutare a unui nou echilibru.

“Noua speranță pe care o invocă Roman Tolici în picturile lui poate fi un concept paradoxal, care conține din start orizontul nemărginit, dar ușor oniric, al unei planete „vindecate” și al unei umanități „adecvate”, dar și limitele indiscutabile ale unei proiecții fracturate de realitatea de pe teren – terenul imaginației contaminate de scenarii apocaliptice și de tensiuni existențiale vizibile. Tolici aduce în scenografia tablourilor lui recente elemente tot mai atent extrase din registrul peisajelor devastate, al unei extincții accelerate a naturii, al Capitalocenului sau Petro-Capitalismului. […] Pictura este, așadar, speranță, iar actul de a picta este activarea unui arsenal întreg de strategii de supraviețuire.” (Diana Marincu, critic de artă și curator)

———-

Deschisă în 2015, Mobius Gallery își propune să producă expoziții de artă contemporană la calitate muzeală și să găzduiască schimburi culturale între Est și Vest. De atunci, galeria a devenit unul din spațiile cele mai consistente dedicate artei în România, cu un program internațional proaspăt în care se regăsesc expoziții ale unor artiști consacrați, aflați în ascensiune sau debutanți.”

Detalii: Ștefania Dobrescu (stefania.dobrescu@mobius-gallery.com; tel. 0727 169 079