În luna MARTIE 2026, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze o icoană praznicară dedicată Bunei Vestiri, realizată în stil neoclasic de Gh. Ionescu, într-un atelier românesc, în secolul al XX-lea.
Lucrarea, parte a colecției de icoane a muzeului și expusă în cadrul expoziției permanente ”Arte și influențe în Dobrogea”, impresionează prin finețea liniilor, cromatica echilibrată și execuția atentă pe suport de lemn.
Marți, 3 martie 2026, ora 17.00, la Casa Avramide (demisol) din str. Progresului, nr. 32 va avea loc evenimentul de deschidere a expoziției de artă plastică, artă decorativă și fotografie, intitulată „Armonii de primăvară”.
Expoziția face parte din seria de evenimente din cadrul programului ”Arta în comunitate”, inițiat de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea, este realizată de Asociația Culturală ”Delta Arte” și reunește lucrări semnate de 15 artiști locali: Maria BANDRABUR, Valentina CĂRBUNESCU, Paula FEODOT, Paula GÎTLAN, Paul IVANOV, Gabriela MARIN, Aurelia MELCESCU, Eugenia MIHALACHE, Andrea Luiza MISTERIAN, Elena Vanessa PAVLOV, Marcela SACALOV, Ion SIROTA, Lenuța ȘTEFAN, Dorina ȚĂRANU și Iulian Răzvan Hila, cu proiectul fotografic „Tulcea în imagini”.
La eveniment vor fi prezenți Ion Dore, invitat de onoare, Sabin Penea – violonist și coordonator al proiectului educativ Delta Chamber Music Academy – precum și Grupul vocal „Zadunaiska Sici”, care vor contribui la atmosfera artistică a serii.
„Prin expoziții, evenimente culturale și proiecte artistice, ne propunem să contribuim activ la viața culturală a orașului Tulcea și să construim, pas cu pas, un ecosistem creativ bazat pe colaborare, respect și implicare”, declară reprezentanții Asociației Culturale Delta Arte.
Expoziția va putea fi vizionată până duminică, 15 martie 2026.
Despre Asociația Culturală ”Delta Arte”: Asociatia Culturala Delta Arte – prezentare
https://www.facebook.com/EvenimenteArtaAvramide
Evenimentele vor fi reprogramate la începutul lunii martie, la o dată care va fi anunțată ulterior.
Vă mulțumim pentru înțelegere!
Joi, 19 februarie 2026, ora 16.00, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr. 2, va avealoc vernisajul expoziției ”Față în față. Începuturi”, concepută și realizată de artista Anca Pașa Deaconu, expoziție dedicată sculptorului Constantin Brâncuși la aniversarea a 150 de ani de la nașterea sa.
Expoziția va putea fi vizionată în perioada 19 februarie – 6 martie 2026.
Detalii: Față în față.Începuturi
Sursa:https://www.facebook.com/MuzeuldeArtaCasaAvramide
Marți, 10 februarie 2026, ora 16.00, la Casa Avramide din str. Progresului nr.32, va avea loc lansarea volumului „Un drum de fier prin Estul sălbatic. Dobrogea otomană în zorii capitalismului”, semnat de istoricul Constantin Ardeleanu.
”Cartea propune o analiză istorică și interdisciplinară a transformărilor Dobrogei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu accent pe modernizare, infrastructură și integrare economică. Punctul central îl constituie construcția liniei ferate Cernavodă–Constanța, un proiect esențial pentru conectarea regiunii la marile circuite comerciale europene.
Dobrogea este privită ca un spațiu aflat între marginalitate și modernitate, perceput cândva ca un „Est Sălbatic”, dar cu un potențial major de dezvoltare în contextul capitalismului emergent.
Despre autor:
Constantin Ardeleanu este cercetător științific I, habilitat, la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române și la Colegiul Noua Europă din București, cu preocupări constante pentru istoria economică și socială a Europei de Sud-Est.”
Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=4236991993185882&set=a.1504304896454619
În luna FEBRUARIE 2026, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze „Peisaj cu fabrici”(ulei pe lemn), pictură realizată de Nicolae Vermont în anul 1895.
Lucrarea, clasată în categoria Tezaur, face parte din expoziția permanentă a muzeului ”Arte și influențe în Dobrogea”.
”Nicolae Vermont a fost un pictor și gravor român de origine evreu care mai târziu s-a convertit la religia creștină ortodoxă.
S-a născut la Bacău în familia profesorului Iosif Grünberg. Fratele său a fost traducătorul și astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actrița Lea Fanșeta Vermont, mama actriței franco-române Marioara-Aristița Ventura.
Nicolae Vermont a luat lecţii de pictură de la nimeni altul decât maestrul Nicolae Grigorescu, la numai vârsta de opt ani, pe perioada cât pictorul poposise în timpul verii la Bacău. Lecţiile acordate domnișorului Vermont au constituit, de fapt, preţul chiriei pe care i-o oferise tatăl acestuia domnului Grigorescu.
După aceasta, el a studiat la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituţii, apoi la München şi la Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a ataşat mişcării de înnoire a grupului pictorilor independenţi.
În 1901, Vermont se alătură grupării „Tinerimea artistică”, alături de artiști ca Ștefan Luchian, Arthur Verona și Kimon Loghi. Gruparea promova o artă sinceră, apropiată de realitate, în opoziție cu academismul rigid. Această asociere l-a consacrat ca un reformator al artei românești.
În pictura de peisaj, înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, Vermont a lăsat imagini din Câmpulung și din Oltenia, de un lirism pur și delicat, valorificând atât spontaneitatea și acuitatea observației, cât și virtuozitatea desenului. Atras de compoziție, a excelat în pictura de gen inspirată din viața oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoțională ( „Emigranții” , „Coșarul” , „Bragagiul” ) . A fost influențat și de stilul pictorului munchenez Fritz von Uhde.
De-a lungul carierei sale, Nicolae Vermont a participat la decorarea unor biserici (pictura murală a Bisericii Sfântul Silvestru din București, biserica din Cernavodă, pe cea din Mănești (Prahova)). A pictat plafonul Palatului Kalinderu și plafonul Palatului Cantacuzino din București.
Lucrările sale religioase păstrează un stil sobru, dar elegant, influențat de Bizanț și de academism.
În creația sa din ultimii ani, a înclinat spre satisfacerea gustului unui public amator de pitoresc. Lucrările sale de gravură sunt executate cu o deosebită finețe.
Prin lucrările sale, Nicolae Vermont a demonstrat o preocupare deosebită față de soarta oamenilor din zona rurală, însă a ilustrat adesea și lumea orașului, meseriași sau muncitori. A redat cu aceeași intensitate atât bucuria zilelor de sărbătoare și a horelor de la sat cât și ipostaze ale muncii. În opera sa, el urmărește obținerea de efecte psihologice prin organizarea compozițională și trece, succesiv, prin particularitățile impresionismului german și ale celui francez.”
Surse: https://www.facebook.com/MuzeuldeArtaCasaAvramide, https://www.artmark.ro/ro/artist/nicolae-vermont?srsltid=AfmBOop2gWl4IV7zMFXNV8pnIbCdTK6xzhIqnole76VJB9mySGXkzpdT , https://radiorenasterea.ro/nicolae-vermont-mare-pictor-al-neamului-romanesc/ , https://www.facebook.com/simtireromaneasca/posts/nicolae-vermont-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera1-date-biograficenume-complet-nicolae-vermont-n%C4%83sc/1122498933242050/ , https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vermont
Din 16 ianuarie și până la sfârșitul lunii februarie 2026, la Casa Avramide – demisol, din str. Progresului, nr.32, publicul poate viziona expoziția itinerantă ”UniVERSURI carcerale – poezia închisorilor comuniste”.
”Concepută și realizată de Ioana Ursu, muzeograf, și Anca Sas, artist, curator și designer la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, și prezentată pentru prima dată în 2024, expoziția reunește peste o sută de poezii create în condiții de detenție de către oameni încarcerați în penitenciarele și lagărele de muncă ale regimului comunist. Versurile au fost compuse în memorie, păstrate ca un act de rezistență interioară și transcrise după eliberare, fiind publicate ulterior în antologii de lirică de detenție, reviste, ziare și volume de memorii.
„Experiența detenției politice în secolul XX sintetizează experiențe general umane: singurătatea, suferința, dorul, abandonul, alienarea, pierderea speranței și amintește, în același timp, de valori umane comune: familia, prietenia, cultura.
Închisorile regimului comunist din România, ca spații ale opresiunii și supraviețuirii, spun și această poveste: a oamenilor care, confruntați cu condiții-limită, găsesc soluția creației literare pentru a străpunge și transfigura spațiul mizer al recluziunii.
Este o poveste despre suferință și umanitate în cele mai adânci și dureroase asprimi ale ei: o poveste despre frumusețe și durere, care va cuceri direct și neașteptat inima publicului,” precizează Ioana Ursu.” (Laura Guțu – Muzeograf ICEM Tulcea)
În luna IANUARIE 2026, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze ”Placă de faianță”, realizată într-un atelier iranian din secolul al IX-lea, în perioada dinastiei Qajar.
Lucrarea este parte a colecției de artă decorativă orientală a muzeului și este face parte din expoziția permanentă ”Arte și influențe în Dobrogea”.
”În timpul dinastiei Qajar, care a fost dinastia conducătoare a Iranului, pe atunci Statul Sublim al Persiei, din 1794 până în 1925, faianța combina măiestria tradițională cu inovația creativă. Faianța Qajar facilita exprimarea artistică acolo unde aceasta ar fi putut fi limitată de materialele de construcție de bază disponibile.
Plăcile de faianță produse în perioada Qajar au fost create atât din motive practice, cât și estetice: modelate pentru a decora interiorul sau exteriorul clădirilor, adăugând forță arhitecturală și strălucire estetică clădirilor atât religioase, cât și seculare, chiar împodobind casele oamenilor „obișnuiți”. Astfel de plăci au fost produse în tot Iranul, în special, de exemplu, în Teheran, Isfahan și Shiraz. Multe plăci Qajar își au originea în Teheran, care a devenit centrul vieții iraniene în această perioadă la nivel politic și cultural.
Dincolo de punctele forte ale plăcilor Qajar în domeniul designului arhitectural, detaliile și grandoarea lor au transformat aceste plăci într-o formă de artă în sine. De fapt, plăcile Qajar figurează în colecțiile marilor instituții colecționare din întreaga lume, inclusiv Muzeul Victoria și Albert și Muzeul Metropolitan de Artă.”
Surse: https://www.facebook.com/MuzeuldeArtaCasaAvramide, https://www.mctears.co.uk/news/splendours-of-qajar/
Miercuri, 17 decembrie 2025, ora 15:00, la Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Str. 9 Mai, Nr. 2, va avea loc vernisajul expoziției temporare ”Arhiva Deltei”.
”Inițiat de fotograful și cineastul Dragoș Lumpan, proiectul „Arhiva Deltei” structurează și digitalizează fotografii-document cu valoare artistică și istorică și alte materiale de arhivă din surse multiple pentru a aduce în primul plan o imagine diferită asupra realității din Delta Dunării, una centrată pe componenta umană, neglijată de cele mai multe ori, sau idealizată fără a fi niciodată pe deplin înțeleasă și acceptată.”
Pentru informaţii suplimentare vă puteţi adresa la sediul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (tel. 0240 / 51.62.04).
În luna DECEMBRIE 2025, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul este invitat să aprecieze „Alternanță de repetiție” (lemn și metal), lucrare al cărei autor este Teodor Hrib.
Lucrarea face parte din colecția de sculptură a muzeului și a intrat în patrimoniul acestuia în urma unei donații din 2020. Este expusă în cadrul expoziției permanente „Arte și influențe în Dobrogea”.
”Teodor Hrib s-a născut pe 1 ianuarie 1946 în comuna Arbore din judeţul Suceava. Încă din timpul liceului a reacţionat împotriva regimului comunist prin declaraţii publice şi desene dure. Fiind considerat ‘individ antisocial şi periculos pentru societate’, a fost anchetat şi timp de 30 de ani, în permanenţă urmărit şi persecutat.
Începând cu anul 1985, fiind considerat unul dintre cei mai buni gravori din România, Teodor Hrib a coordonat atelierul de gravură şi galeria PODUL din Bucureşti, str. Speranţei, nr. 15. Pe uşa studioului, în spiritul convingerilor sale, artistul a aşezat o fotografie a liderului polonez Lech Walesa. În acest loc, Teodor Hrib realizează pe lângă experimentele grafice, întâlniri, discuţii şi prelegeri, evenimente atipice pentru arta contemporană românească în acel moment. În 2004, atelierul şi galeria au fost devastate. Marcat, Teodor Hrib a părăsit total gravura şi a ales să lucreze cu ‘o artă mai apropiată de viaţa reală’, după cum declara el însuşi. Sculpturile sale de tip instalaţie, alegorii, oameni-roboţi, mecanisme absurde, cu circuite integrate şi motoare zgomotoase fac subiectul unei estetici a libertăţii negăsite. Aceşti hibrizi de pictură, sculptură şi asamblaj, construiţi din obiecte decartate sunt efectul lui Teodor Hrib pentru a explica mai lucid şi mai direct contemporaneitatea.”
Joi, 4 decembrie 2025, ora 14:00, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, va avea loc vernisajul expoziției colective de artă plastică VULTURU 25, organizată de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Uniunea Artiștilor Plastici din România (Filiala București și Filiala Tulcea) și Dr. Adrian Balaban.
Expoziția va putea fi vizionată perioada 4 decembrie 2025 – 30 ianuarie 2026.
Ce spun organizatorii:
”Acest eveniment marchează rezultatul artistic al participanților la cea de-a V-a ediție a Taberei de Creație Artistică „Maliuc”, organizată în anul 2025: Elida Veronica Buftei (Butuc), Grigore Carată, Elena Gabriela Drăghici, Ion Drăghici, Mihai Moldovanu, Gheorghe Mosorescu, Veronica Oancea, Traian Oancea, Victoria Țăroi Galbenu.
Cinci Ani de Inspirație și Contribuție Culturală în Inima Deltei Dunării (2021–2025)
De la debutul său în 2021, Tabăra de Creație Artistică „Maliuc” s-a afirmat în peisajul cultural românesc, oferind artiștilor profesioniști un spațiu unic de inspirație și creație, ancorat în peisajul spectaculos al Deltei Dunării. Timp de cinci ediții consecutive, acest proiect a celebrat frumusețea inegalabilă a Deltei, transformată într-o sursă inepuizabilă de simboluri, forme, culori și emoții, lăsând în urmă o moștenire artistică valoroasă.
Într-o epocă a efemerului, Tabăra „Maliuc” a reușit să ofere un cadru durabil pentru creație autentică, colaborare artistică și un dialog profund cu natura. Concepută de Dr. Adrian Balaban, la sugestia artistului Ion Drăghici, și realizată în parteneriat cu Uniunea Artiștilor Plastici din România (Filiala București și Filiala Tulcea), Complexul Muzeal de Patrimoniu Cultural Nord Dobrogean al Institutului de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea și Primăria Comunei Maliuc, tabăra s-a consolidat ca un reper valoros al artei contemporane românești.
Totul a început în octombrie 2021, când prima ediție, „Maliuc’21”, a reunit șapte artiști într-o primă expoziție promițătoare, găzduită de Casa Avramide din Tulcea. A urmat ediția a doua, „Maliuc’22”, care a extins formula, aducând împreună șase artiști bucureșteni din tabără și șase artiști tulceni invitați într-o expoziție de impact la Muzeul de Artă din Tulcea (noiembrie 2022).
În iunie 2023, ediția a treia, „Vulturu’23”, a preluat numele pitorescului sat Vulturu și a găzduit 12 artiști. Evenimentul s-a încheiat cu o expoziție de peste 100 de lucrări de grafică și pictură, vernisată la Muzeul de Artă din Tulcea (noiembrie 2023). Ediția a patra, desfășurată în mai 2024 la Vulturu, a reunit 10 artiști și a marcat o extindere importantă: expozițiile finale au avut loc atât la Galeriile de Artă ale Academiei Române din București (noiembrie 2024), cât și la Muzeul de Artă din Tulcea (decembrie 2024).
Cea mai recentă ediție, a cincea, desfășurată în iunie 2025, a reconfirmat angajamentul taberei față de excelența artistică și valorizarea patrimoniului natural și cultural. Cei nouă artiști prezenți au explorat vizual frumusețea satului Vulturu și a împrejurimilor sale. Un moment-cheie al ediției a fost vernisajul în aer liber, un gest de deschidere către comunitatea locală, care a subliniat legătura profundă dintre artă, peisaj și oameni. Lucrările realizate în cadrul acestei ediții alcătuiesc expozițiile organizate la Muzeul de Artă din Tulcea (decembrie 2025) și la Muzeul Național al Țăranului Român din București (februarie 2026).
Pe parcursul celor cinci ediții, artiști talentați și dedicați au contribuit la conturarea identității Taberei „Maliuc”. Printre aceștia se numără: Elena-Brîndușa Bontea, Elida Veronica Buftei, Sanda Buțiu, Grigore Carat, Cicerone Ciobanu, Victoria Ileana Dragomirescu, Elena-Gabriela Drăghici, Ion Drăghici, Irina Florescu, Daniela Iacoblev-Barău, Cristina Iliaș, Silvia Luchian, Nicolae Mara, Marian Mocanu, Mihai Moldovanu, Gheorghe Mosorescu, Traian Oancea, Veronica Oancea, Ioan Oratie-Păsculescu, Elena Orbocea, Adrian Pal (jr.), Alexandru Papuc, Corina Perianu, Mihai Perianu, Cornelia Savescu, Dinu Savescu, Mihai Tugearu, Victoria Țăroi Galbenu. Unii dintre aceștia au revenit constant, întărind spiritul de continuitate și colaborare care definește acest proiect.
Un aspect remarcabil al taberei este contribuția adusă patrimoniului cultural. Pe lângă îmbogățirea colecției particulare a familiei Balaban, mai mulți artiști au donat cu generozitate lucrări de grafică și pictură Muzeului de Artă din Tulcea. În prezent, patrimoniul gestionat de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea include 6 lucrări de pictură (semnate de Elida Veronica Buftei, Sanda Buțiu, Cicerone Ciobanu, Ion Drăghici, Irina Florescu, Ioan Oratie-Păsculescu) și 12 lucrări de grafică (semnate de Daniela Iacoblev-Barău, Elena-Brîndușa Bontea, Veronica Oancea, Traian Oancea, Elena-Gabriela Drăghici, Ion Drăghici), completând colecții valoroase dedicate Dobrogei și artei românești.
De la o primă expoziție locală la o prezență consistentă în importante spații muzeale din București, Tabăra de Creație Artistică „Maliuc” a devenit un punct de convergență pentru artiștii români, o celebrare a Deltei Dunării și o dovadă a modului în care arta poate uni comunități și inspira generații. Privim cu încredere spre viitor, anticipând noi ediții dedicate creativității, dialogului și frumuseții.” (Daniela-Iacoblev Barău – Muzeograf IA)
