În luna FEBRUARIE 2025, la Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, publicul poate admira „Portul Amalfi” (ulei pe carton) realizată de Marcel Iancu (1895-1984).
Această operă face parte din categoria TEZAUR a patrimoniului cultural național și este inclusă în colecția de pictură a Muzeului de Artă.
”Achiziționată în 1980, lucrarea este expusă în cadrul expoziției permanente „Arte și influențe în Dobrogea”, fiind un omagiu adus talentului și viziunii acestui mare artist.”
”Marcel Iancu (n. 24 mai 1895, Bucureşti – d. 21 aprilie 1984, Ein Hod Israel) a fost un pictor, arhitect şi eseist originar din România, stabilit ulterior în Israel. A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser.
Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara şi Ion Vinea revista “Simbol”(1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul “Voltaire”, unde îl cunoaşte pe Hans Arp şi se reîntâlneşte cu Tristan Tzara, participând la iniţierea mişcării dadaiste. În aceasta perioada prezintă afişe, măşti, ilustraţii, realizează scenarii şi tine conferinţe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afişul conceput pentru prima expoziţie DADA în galeria lui Han Corray din Zürich şi cel care anunţa expoziţia dedicată cubismului şi artei negre. În 1919, la Basel, înfiinţează împreuna cu Hans Arp şi Alberto Giacometti grupul “Artiştii radicali”. După ce trece prin Paris (1921), se desparte de mişcarea dadaistă şi de tendinţele suprarealiste.
În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista “Contimporanul” (1924-1936) şi participă cu tablouri la expoziţii organizate împreuna cu sculptoriţa Milita Petraşcu şi pictoriţa Margareta Sterian. În spiritul efervescent al vremii, Marcel Iancu se afiliază unor grupări avangardiste cu o componenta eterogenă, ca “Arta nouă” (19291932), “Grupul de artă” şi “Criterion” (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Mattis Teusch, Corneliu Michailescu.
În 1941 se stabileşte în Palestina. După înfiinţarea statului Israel, se afirmă ca profesor şi animator al vieţii culturale. Organizează grupul “Orizonturi noi” şi o societate de creaţie artistică la Ein Hod, în 1953. Participă în 1952 la Bienală din Veneţia.
În lucrările de început (în jurul anului 1920), se preocupă de relaţiile dintre formă şi culoare, cu aplicaţii la ambianţă. În România şi apoi la Ein Hod, continuă seria sa de reliefuri policrome şi de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de construcţie, rezolvate prin perspectiva unui spirit raţionalist. Este şi autor al unor lucrări de arhitectură, de exemplu Casa “Juster” (Bucureşti, 1929). Cu câteva zile înainte de a împlini 89 de ani, la 21 aprilie 1984, se stingea la Tel Aviv un artist cunoscut sub numele de Marcel Janco, aflat acolo din 1941, când legea antievreiască începuse să se aplice în România, ţara pe care o părăsise împreună cu familia. Pe Marcel Janco, de fapt, Marcel Iancu, îl găsim în orice istorie a artei moderne ca iniţiator al dadaismului, împreună cu românul Tristan Tzara, ca promotor al avangardei şi ca arhitect care a conceput primele locuinţe moderne din Bucureşti în 1925-1935. Îl găsim în licitaţii de tablouri, piese de recuzită teatrală, obiecte de design interior şi mobilier.
Cu alte cuvinte, îl găsim ca pion principal din istoria modernităţii româneşti şi europene, cunoscut ca atare oricărui amator de artă, dar parca mai puţin bucureştenilor care încă trec pe lângă vilele pe care le-a conceput în anii ‘20-’30 sau pe lângă locurile unde s-au aflat ele.”
Surse: https://www.iancu.com/marcel-iancu-1895-1984/ https://www.facebook.com/photo/?fbid=3886899671528451&set=a.1504304896454619
