LUCRAREA LUNII DECEMBRIE 2021 la Muzeul de Artă

DECEMBRIE 2021. Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită vizitatorii să contemple opera „Peisaj cu fabrici”- ulei/lemn, aparținând colecției de pictură, creator – Nicolae Vermont (n. 10 octombrie 1866, Bacău – d. 14 iunie 1932, București).

Format la sfârșitul secolului al XIX-lea în creuzetul Şcolii de arte frumoase din Bucureşti, Nicolae Vermont a militat alături de Ştefan Luchian şi Constantin Artachino pentru libertatea de expresie a gestului creator în opoziţie declarată faţă de Academism ca exponent al artei oficiale.

Născut Isidor Grünberg, în familia profesorului Iosif Grünberg, pseudonimul Vermont [vert mont = verde munte] fiind traducerea din germană a numelui Grünberg [grün Berg = verde munte]. Mai târziu, trecând la religia ortodoxă, își ia prenumele de Nicolae. Cu vădită aplecare către manifestarea artistică se îndreaptă către Şcoala de arte frumoase din București fiind primul student evreu al acesteia. Se formează ca pictor cu Theodor Aman absolvind Scoala de arte frumoase în 1886. Sprijinit de Nicolae Grigorescu studiază la Academia de Arte din München în 1893 şi la Paris. Acest parcurs îi conturează pregătirea.

Încă din timpul perioadei de pregătire de la München aderă la ideile progresiste ale Tinerimii Artistice într-o mișcare declarat opozabilă Academismului alături de Ștefan Luchian, Arthur Verona, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Marius Bunescu, Alexandru Satmari, Oskar Späthe, Jean Alexandru Steriadi. Ca mulți dintre cei ce s-au raliat acestei mișcări, este influențat în perioada sa de început de pictorul Nicolae Grigorescu.

Încercând schimbarea artei românești prin amendarea dogmelor și, totodată, prin edificarea unui specific al artei cu profundă rădăcină națională, Nicolae Vermont împreună cu Ștefan Luchian și Constantin Artachino și cu sprijinul colecționarului Bogdan-Piteşti fondează în 1896 Salonul Independenţilor, ecou al mișcării franceze Société des Artistes Indépendants, iar în 1898 fondează Societatea Ileana. Precum Luchian și Artachino, pictorul Vermont se îndreaptă către portretizarea acelei părți a societății ce pentru mulți era ”invizibilă”, aceea a dezmoșteniților soartei și a rătăcitorilor vieții. În asemenea lucrări se simte influența Școlii müncheneze.

Hrănindu-se din învăţătura primită şi receptiv la efervescenţa socială, artistică, politică şi economică de la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea îşi structurează preocupările artistice către realitatea ce-l înconjura și către redarea subiectelor mai apropiate de firescul cotidian al omului trăitor simplu legat de activitățile care-l defineau sau de mediul în care se desfășura.”

 

 

Surse: https://muzeulbucurestiului.ro/vindecari-miraculoase-nicolae-vermont-1866-1932-dezvaluiri-despre-pictori-si-pictura-lor-prin-prisma-restaurari/ , https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Vermont