Conferința OCEANUL, BIODIVERSITATE ȘI RESURSE

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Gavrilă Simion Tulcea vă invită să audiați

Conferința OCEANUL, BIODIVERSITATE ȘI RESURSE

                la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării

 Marți, 29 septembrie 2015, ora 18.00, la Centrul Muzeal Ecoturistic  Delta Dunării din str. 14 Noiembrie nr.1 va avea loc Conferința OCEANUL, BIODIVERSITATE ȘI RESURSE, susținută în limba engleză de către Domnul Profesor Doctor Gilles Boeuf.

 Domnul Gilles Boeuf este membru al Muzeului Național de Istorie Naturală din Paris, Profesor invitat la Collège de France, Consilier științific pentru biodiversitate, mediu și climat al Ministrului Ecologiei din Franța, Doamna Ségolène Royal.

 Este un eveniment special și onorant pentru tulceni, pentru care nici o prezentare nu poate fi mai bună decât rezumatul său:

 Oceanul constituie cel mai mare mediu de viaţă de pe planetă şi acoperă în prezent 70,8% din suprafaţa Pământului, deşi este mai important să luăm în considerare volumul acestuia. Mediul oceanic are o adâncime medie de aproximativ 3 800 m, însă principala sa caracteristică este continuitatea. O altă trăsătură particulară a acestui mediu, spre deosebire de restul apelor libere de pe planetă, este salinitatea. Aceasta este extrem de stabilă în larg (35 psu1, 1050 mOm.), deşi compoziţia apei oceanice a rămas aceeaşi pe toată suprafaţa de zeci de milioane de ani.

 Biodiversitatea nu ar putea fi rezumată la o simplă listă a speciilor care populează acest ecosistem particular, ci depăşeşte cu mult un catalog sau un inventar. De fapt, este vorba despre ansamblul relaţiilor pe care fiinţele vii le stabilesc între ele, dar şi în raport cu mediul lor de viaţă. Putem defini biodiversitatea ca fiind partea vie a naturii. Ea este rezultatul unei chimii prebiotice, construite pe o geodiversitate anterioară, care s-a diversificat în oceanul primordial în urmă cu aproximativ 3,9 miliarde de ani.

 În prezent, diversitatea speciilor recunoscute din mediul oceanic nu depăşeşte 13% din totalitatea lor, adică mai puţin de 250 000 de specii.

Este un procent mic ce poate fi pus pe seama a două motive. Primul motiv este legat de faptul că, în prezent, cunoștințele pe care le avem despre zonele adânci şi despre microorganisme, bacterii şi protiste diverse sunt incomplete : subestimăm deci într-o măsură foarte mare biodiversitatea oceanică. Expediţia Tara Océans ne-a furnizat date preţioase despre abundenţa şi varietatea virusurilor, bacteriilor şi protistelor. De altfel, acesta ar fi al doilea motiv, este clar că ecosistemele marine şi modul de viaţă într-un mediu continuu (de-a lungul dispersiei gameţilor şi stadiilor larvare) al speciilor care le populează predispun, într-o proporţie mai mică decât în cazul biotopurilor terestre, la un caracter endemic strict. Faţă de mediul acvatic, în mediul terestru există mult mai multe bariere şi specii izolate care favorizează speciaţia. Acest fenomen duce la diferenţe importante în materie de diversitate specifică, nişele ecologice marine din larg neatingând diversitatea celor terestre, mult mai fragmentate şi mult mai favorabile în ceea ce priveşte noi cazuri de speciaţie. Stabilitatea oceanului deschis, de cel puţin 100 de milioane de ani încoace, este de asemenea cu totul extraordinară : pH, presiune osmotică şi salinitate, temperaturi, presiuni hidrostatice legate de adâncime, conţinuturi de gaz dizolvat… activităţile umane sunt pe cale să schimbe acest lucru, iar această biodiversitate îi permite omului contemporan să exploateze prin pescuit şi acvacultură mai mult de 170 de milioane de tone de resurse vii pe an din ansamblul mediilor acvatice.