Lucrarea face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și este expus în cadrul expoziției temporare ”Vase de foc”.
Lucrarea face parte din colecția de pictură a Muzeului de Artă Tulcea și este expusă permanent.
”Max Hermann Maxy a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase până în anul 1915, unde i-a avut profesori pe Francisc Şirato la desen şi pe Camil Ressu la pictură. De la expoziţia organizată în anul 1918 alături de I. Ross şi I. Steurer în Iaşi, în anul 1920 în Bucureşti, la sala Cercului Unirea, a avut loc o expoziţie personală cu opere realizate în Moldova. De asemenea, a avut şansa de a-l avea pe Arthur Segal drept pictor îndrumător la Berlin.
În fiecare perioadă artistică, Maxy a avut capacitatea de a se adapta schimbărilor, de a-şi recreea stilul în asemenea manieră şi în aşa fel încât acesta să răspundă cerinţelor sociale, culturale şi politice. În 1926 a realizat decoruri de teatru pentru trupa Vilna, pentru piesele lui Ion Minulescu, Andre Gide şi Luigi Pirandello, iar în anul 1939 a creat decorurile pentru diferite piese de teatru jucate pe scena Studioului Teatrului Baraşeum. În anul 1928, după desfiinţarea Academiei de Artă modernă decorativă, a organizat Studioul de artă decorativă, considerând a fi necesar pentru artişti un astfel de spaţiu de lucru pe Calea Victoriei. S-a alăturat grupului avangardist Contimporanul, expunând alături de Al. Brătăşeanu, Victor Brauner, Marcel Iancu, Miliţa Petraşcu, Vasile Popescu, Georgio di Chirico şi Corneliu Mi[c]hăilescu. Pe lângă activitatea de pictor avangarist, M. H. Maxy a expus obiecte realizate din lemn şi metal în cadrul Salonului Oficial de arhitectură şi artă decorativă, a fost scenograf şi a făcut parte alături de Al. Finţi, Beate Fredanov, Al. Marius din conducerea Studioului Teatrului Baraşeum. De asemenea, tot în anul 1941, când îl vedem la conducerea Studioului Teatrului Baraşeum, M. H. Maxy a fost şi profesor de pictură la Şcoala de Arte pentru Evrei şi la Universitatea tehnică şi artistică. Din 1945 a fost ales secretar general la Sindicatului Artelor Frumoase, preşedintele în acea perioadă fiind fostul său profesor de pictură Camil Ressu.
Putem observa în stilul său o schimbare odată cu apariţia noului sistem politic socialist, lucrările sale expuse la Sala Dalles, în anul 1945 prezentând Chipuri şi privelişti din Valea Jiului. Maxy a acceptat în lucrările sale şi în subiectele pe care le-a prezentat în cadrul expoziţiei din 1945 o reîntoarcere la formele de expresie ale unei vieţi simple, o reinterpretare a vieţii umane. Perioada socialistă a reprezentat pentru M. H. Maxy o redescoperire a umanităţii.
Cariera lui M.H. Maxy a continuat să se dezvolte, în anul 1949, când a fost numit Director al Muzeului de Artă al Republicii Populare Române. În anul 1954 a primit titlul de Artist Emerit, iar în 1964 i s-a acordat Ordinul Muncii, clasa a II-a.
Lucrările sale şi renumele său rămân la acelaşi statut impozant şi după 1989; în cazul lui M. H. Maxy putem vorbi despre o „gurmanderie estetică” – piaţa de artă este permisivă la adresa lui, întrucât numele său a devenit un brand în sine. Achiziţionarea unei lucrări semnate M. H. Maxy echivalează cu o asumare a unui brand. Lucrările create de artist aidoma cerinţelor socialiste se supun aceluiaşi brand. Lucrările realizate de M. H. Maxy sunt de cele mai multe ori recunoscute şi de un novice în domeniul artei, nu doar pentru că aceste opere se află într-un spaţiu de consum de cultură precum un muzeu, ci pentru redefinirea meritelor sale de artist şi director de muzeu şi după anul 1990.”
Sursa: https://www.ziarulmetropolis.ro/max-hermann-maxy-artistul-cameleon/
Mangal – Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor ce se află în aer liber.
Lucrarea face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și face parte din expoziția permanentă.
Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită publicul să aprecieze ”Femeie în verde” (ulei pe carton) al cărei autor este Theodor Pallady (1871 – 1956).
Lucrarea face parte din colecția de pictură a Muzeului de Artă Tulcea și face parte din expoziția permanentă.
“Un tablou (spun un tablou, nu o pictură) este un poem pictural…de linii, forme și culori. Este mai mult decât o pictură. Este gândire, sentiment, exprimare prin pictură…linii, forme și culoare”. (Theodor Pallady)
„eu nu sunt pictor. Nu sunt și nu vreau să mă prezint ca atare. Nu sunt un meseriaș iscusit al penelului. Nu sunt un meșter. Pictura, pentru mine, nu este o îndemânare și mai puțin încă o voluptate. E o necesitate de clipă de clipă. O necesitate dureroasă de a mă confesa mie însumi, sincer și neiertător. Pictura este jurnalul existenței mele cotidiene. Un jurnal intim, în care se desfășoară, fără menajamente pentru mine sau pentru alții, fără panaș și fără morgă-direct și rapid-pulsul vieții mele, cu variațiile lui fatale, de la un an la altul, de la un ceas la altul…” (Theodor Pallady)
Casa Avramide din str. Progresului, nr.32, invită publicul să aprecieze ”Braț de torță”, obiect realizat într-un atelier iranian.
Obiectul face parte din colecția de artă decorativă orientală a Muzeului de Artă Tulcea și este expus la Casa Avramide în cadrul expoziției temporare „Vase pentru foc”.
”Rețeaua Națională a Muzeelor din România, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, propune publicului larg, comunității industriilor culturale și creative, mediului politic și administrativ o expoziție inedită despre valoarea patrimoniului cultural și al colecțiilor muzeale pentru societate. Expoziția ”Muzeul pentru tine!” va avea loc în perioada 09 noiembrie – 31 decembrie 2022, la sala Tancred Bănățeanu a Muzeului Național al Țăranului Român, și este configurată în jurul unui concept curatorial care relaționează, prin analogie cu miracolul vieții și al naturii, poveștile a zeci de piese de tezaur sau de patrimoniu provenite din colecțiile a mai multor muzee din toată țara, într-un spectacol vizual care nu poate fi ratat.
Intenția acestei expoziții este de a construi o relație durabilă cu mediul politic, administrativ, creativ și cu publicul de orice tip, oferindu-i experiențe de cunoaștere și de interacțiune unice și memorabile cu colecțiile muzeelor pentru înțelegerea valorilor economice, sociale, culturale și educative ale acestora. Ceea ce veți vedea și aprecia a fost rezultatul unui efort colaborativ impresionant care a implicat participarea a 26 de muzee de diferite tipuri și domenii: Complexul Muzeal Național ASTRA Sibiu, Complexul Muzeal Național Moldova Iași, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, ICEM Tulcea – Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Muzeul Banatului Montan din Reșița, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Muzeul de Artă Brașov, Muzeul de Istorie Turda, Muzeul Județean Vrancea, Muzeul Golești, Muzeul Dunării de Jos din Călărași, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Județean Teleorman, Muzeul Național de Geologie, Muzeul Maramureșan din Sighetul-Marmației, Muzeul Național al Agriculturii Slobozia, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Muzeul Național al Literaturii Române București, Muzeul Național George Enescu, Muzeul de Artă Centrul Artistic Baia-Mare și Ansamblul Muzeal Național ”Curtea Domnească” din Târgoviște.
Este primul demers curatorial de tip ”blockbuster” din România, apărut din nevoia muzeelor de a fi reconsiderate de către autoritățile administrative și politice și privite ca instituții ce pot schimba substanțial dinamica economică și socială a unei comunități.”
Muzeul de Artă din str. Grigore Antipa, nr.2, invită publicul să aprecieze ”Ușa pe câmp” (acvatinta, acvaforte, pe hârtie albă groasă, exemplar de artist, 1977) al cărei autor este Nicolae Alexi (n. 1947).
Lucrarea face parte din colecția de grafică a Muzeului de Artă Tulcea și va fi expusă pe parcursul lunii noiembrie.
”Opera lui Nicolae Alexi are o “fermitate imaginativă care ademeneşte spre comparaţii cu proza realist-fantastică sud-americană, desigur cu mijloacele specifice artelor vizuale, ‘secvenţele’ propuse de artist (…) sunt meditaţii asupra unei drame, situaţii problematice general-umane sau cu oarecare specific local. Plăcerea detaliului nu deviază spre barocul estetizant, ci este îndeobşte semnificativă”.
Nicolae Guță – critic de artă
„ Graficianul Aurel-Nicolae Alexi s-a născut la 23 martie 1947, comuna Drăuşeni, în apropiere de Braşov.
Este absolvent al Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, promoţia 1974. În anul următor, a beneficiat de o bursă a Uniunii Artiştilor Plastici, secţia grafică.
După terminarea studiilor, a participat frecvent la saloanele de grafică, la expoziţii personale la Bucureşti (1974, 1977, 1984, 1987, 1991, 1997, 2001, 2002, 2003), în ţară, precum şi în străinătate, în special în Italia.
Dintre participările la expoziţii de grup, menţionăm: Expoziţie itinerantă (China, 1986); Muzeul de Artă Contemporană Goteborg, Suedia (1995); Gallerie Tegneforbundet Oslo, Norvegia (1997); Nurnberg, Germania (1997); Bienala de Artă Contemporană, Abu-Dhabi, Sharjah, Emiratele Arabe Unite (1997); Biblioteca Municipalităţii, Saint Remy de Provence, Franţa (1998), Elveţia (2000), Seul şi Chioggia (2003) etc.
În ţară, a participat la expoziţii în Bucureşti, Piteşti şi Constanţa. A mai avut expoziţii personale la Institutul de Cultură Italian din Bucureşti, Craiova, Constanţa şi Erlangen. În 2011, a participat la expoziţia profesorilor Departamentului de grafică al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, deschisă la UNA Galeria.
În 1990, a devenit cadru universitar al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti.
A obţinut distincţii importante, printre care Premiul Academiei “Mercurion” (Roma, 1984); Premiul “Cultura pentru Europa” (Roma, 1986); Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAP) pentru activitatea artistică (1987); Medalia de aur la Bienala de Artă Contemporană Emiratele Arabe Unite (1993); Marele Premiu UAP pentru activitatea artistică (1998); Premiul UAP secţia grafică (2006).
A fost distins, în 2000, cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în Grad de Ofiţer.
A fost preşedinte al UAP (1993-1999) şi vicepreşedinte al UAP (2002-2006).”
