Artistul lunii Mai la Muzeul de Arta

Artistul lunii mai la Muzeul de ArtaNicolae Grigorescu (15 mai 1838 – 21 iulie 1907) este primul dintre fondatorii picturii romane moderne, urmat de Ion Andreescu si Stefan Luchian, devenit un simbol pentru generatiile de artisti care, in primele decenii ale secolului al XX-lea, cautau sa identifice si sa aduca la lumina valorile profund definitorii ale spiritualitatii romanesti.Pictorul s-a nascut in satul Pitaru, judetul Dambovita, fiind al saselea copil al lui Ion si al Ruxandrei Grigorescu. In anul 1843, cand ii moare tatal, familia se muta la Bucuresti, in mahalaua Caramidarilor, in casa unei matusi. Dupa o timpurie ucenicie, de numai doi ani, intre 1848 si 1850 in atelierul miniaturistului si pictorului de biserici ceh Anton Chladek (1794 – 1882), Grigorescu va executa icoane pentru bisericile din Baicoi, judetul Prahova, si manastirea Caldarusani. In anul 1856, realizeaza compozitia istorica Mihai scapand stindardul, pe care o prezinta domnitorului Barbu Stirbei, impreuna cu o petitie prin care solicita un ajutor financiar pentru studii. Intre 1856 si 1857, va picta biserica noua a manastirii Agapia, din Neamt. Toata noaptea visam numai ingeri si scene religioase. Erau zile cand tot ce faceam mi se parea trist, fara viata, fara armonie; si atunci imi venea sa las totul balta si sa plec in lume. Intra o raza de soare si deodata se lumina si biserica si sufletul meu. Pe atunci noi n-avem niciun fel de orientare in arta. Era o carte veche, cu slove chirilice, care ne da retete de la Muntele Athos pentru prepararea culorilor si cateva lamuriri despre varsta, imbracamintea, viata si insusirile fiecarui sfant. La interventia ministrului de externe, Mihail Kogalniceanu, care ii apreciaza calitatea picturii, primeste o bursa pentru a studia la Paris.

In toamna anului 1861, tanarul Grigorescu pleaca in capitala Frantei, unde intra la Scoala de Belle-Arte, frecventand atelierul lui Sébastien Cornu, unde este coleg cu Auguste Renoir. Constient de propriile-i lacune in formatia artistica, va studia in primul rand desenul si compozitia. Va parasi curand atelierul si, atras de noile viziuni ale Scolii de la Barbizon, se va stabili in aceasta localitate, desavarsindu-si educatia picturala prin asimilarea experientei unor artisti precum Jean-François Millet, Camille Corot si Théodore Rousseau. Influentat de acest mediu artistic, Grigorescu devine preocupat de insusirea unor modalitati novatoare de expresie, in atmosfera cultului pentru pictura en plein air, ce pregatea apropiata afirmare a impresionistilor. Sentimentul coloreaza, nu pensula. Poti colora c-o bucatica de carbune, si toate tuburile din lume nu-ti dau albastrul unei flori de inisor daca nu-l ai in suflet.In cadrul Expozitiei Universale de la Paris din 1867, participa cu sapte lucrari, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul Tigancusa, revine de cateva ori in tara si, incepand din 1870, va participa la Expozitiile artistilor in viata si la cele organizate de Societatea Amicilor Belle-Artelor. In anii 1873 – 1874, face calatorii de studii in Italia (Roma, Neapole, Pompei), in Grecia si la Viena.

In anul 1877 este chemat sa insoteasca armata romana in calitate de pictor de front, realizand la fata locului, in luptele de la Grivita si Rahova, desene si schite ce vor sta la baza unor viitoare compozitii. Soldatii nostri sunt niste bravi si zau c-am avut pofta sa viu sa-i desenez aci, in aceasta baie de foc. […] S-ar putea intampla sa ramana ceva din opera mea care sa aminteasca mai tarziu lumii intregi ca soldatul roman n-a cracnit in fata gloantelor, dupa cum n-a cracnit nici in fata mamaligii. Din 1879 pana in 1890, lucreaza indeosebi in Franta, fie in Bretania, la Vitré, fie in atelierul sau din Paris. Intors in tara, deschide mai multe expozitii personale la Ateneul Roman, intre anii 1891 si 1904.

Din 1890 se stabileste definitiv in tara si se dedica preponderent subiectelor rustice, intr-o nesfarsita variatie a motivului, picteaza portrete de taranci, care cu boi si numeroase peisaje cu specific romanesc.

In portrete, in compozitii inspirate de experienta participarii la Razboiul de Independenta – Atacul de la Smardan, Rosior calare – in seria de Care cu boi, in peisajele realizate in tara ori in timpul calatoriilor in strainatate – La Posada, Bordei in padure, Poteca cu flori, Pescarita din Granville, Raspantie de oras la Vitré – se impun aspecte ale unui stil si ale unei viziuni cu totul originale. Exercitiul lucrului in aer liber aduce paletei sale luminozitate, iar modul de constructie plastica o inedita imbinare intre rigoare si spontaneitate. Floarea trebuie sa fie plapanda, nu fragila. Si umeda si curata, moale, proaspat colorata, sa-si pastreze pe panza si lumina, si seva. Si asta nu se face numai cu vopselele din tub.

In expozitia Muzeului de Arta se pot admira 8 tablouri pictate de Grigorescu. Atmosfera din Bordeie, Car cu boi, Boi, este calma, calda, prafuita, insorita, timpul a incetat sa existe.  In Portret de tarancuta si Taranca pe drum, aceasta atmosfera idilica este inviorata de aparitiile pure ale tinerelor taranci surprinse pe un drum de tara, in calatoria lor catre un destin trasat de veacuri.  Cap de fetita este portretul unei fete foarte tinere ca varsta a carei privire fara varsta ignora complet privitorul, fiind complet orientata spre linistea universului sau interior. Jovialitatea si curiozitatea femeii din Portret de femeie contrasteaza cu linistea concentrata a doamnei din Portret cu palarie rosie, absorbita total in actul lecturii.

Viata lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viata simpla, tacuta, ordonata, puternica, inchinata toata artei lui. In afara de arta nimic nu exista pentru el. Acolo si-a pus adanca lui iubire de natura, de podoabele si de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales in tara si in faptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevar si de frumos…(Alexandru Vlahuta)

Pentru a va regasi linistea, veniti in luna mai la Muzeul de Arta sa priviti tablourile lui Grigorescu!

Sursa: www.romanipentruolume.ro/etapa1/nicolae-grigorescu