Aromanii constituie populatia autohtona romanizata din sudul Peninsulei Balcanice, dainuind pana astazi in numeroase localitati din Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Serbia-Muntenegru.
          Intre cele doua razboaie mondiale, ca urmare a intelegerii intervenite intre statul roman si celelalte state din sud-estul Europei, o parte din aromani s-au stramutat in Dobrogea, la inceput in judetele Durostor si Caliacra, care apartin astazi Bulgariei, de unde in 1940 s-au stramutat in judetele Constanta si Tulcea.
          Prezenta aromanilor in Dobrogea se releva, din perspectiva conservarii traditiilor, prin patrimoniul pe care il detine Muzeul de Etnografie si Arta Populara: 670 de piese (tesaturi de uz casnic si decorative, port popular). Tesaturile groase, policrome, de lana sau par de capra, detineau ponderea in casa aromaneasca traditionala.
          Ansamblul decorativ al tesaturilor se distinge prin alaturarea unor suprafete de o mare sobrietate (grena, negru) cu pete de culoare ce imprima o anume luminozitate (rosu, galben, violet, verde).
          Portul traditional al aromanilor face parte din marea si diversificata categorie a costumului balcanic.
          Costumul aromanesc, atat in varianta lui masculina cat si in cea feminina, se compune din piese numeroase si diverse (,, chiptare’’, ,,fustane’’, ,,canduse’’, ,,poi’’, ,,giumidane’’, ,,sarica’’, ,,cioariti’’, ,,parpodzi’’ etc).
          Portul traditional aromanesc se evidentiaza printr-un deosebit simt al valorilor plastice, de tip sculptural.
          Mentionam prezenta in compozitia costumului aromanesc a podoabelor care imprima o anume stralucire si care sunt confectionate dintr-un aliaj de argint.
          Podoabele sunt folosite cu precadere in costumul femeiesc (,,tasul’’- un fel de disc prins pe caciula de postav; ,,mardzeale’’-margele, cingatoare cu paftale - ,,ploci’’, cercei - ,,minghiusi’’).
          In portul barbatesc intalnim o singura podoaba si anume lantul de prins briceagul (,,chiusteca di custura’’).
          In executia pieselor de podoaba (aprox. 100 in colectia muzeului) se folosesc tehnici stravechi (filigranul, ciocanirea ,,au repoussé’’, gravarea, intarsia).